Aeroplanul

Spre apusul de jăratic

Cu livezi scăldate-n aur,

Trece-un nour singuratic
Alb şi mare cât un taur.


Iar în urma lui s-abate,
Gata-gata să-l ajungă,
Un ţânţar cu coadă lungă
Şi cu aripi nemişcate.

Creşte-n asfinţit pojarul.

Dealurile stau s-adoarmă.

Norul tace, dar ţânţarul

Umple liniştea de larmă...

 (George Topârceanu).