Bivolul si cotofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o cotofana
Când în sus si când în jos.
Un catel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam asa de prost
Sa ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, ca e rost
Sa ma plimbe si pe mine!

Cugetând asa, se trage îndarat sa-si faca vânt,
Se piteste la pamânt
Si de-odata - zdup! - îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urma nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fara veste, bivolul a tresarit,
Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture, si-apoi
Sa-l rastoarne,
Sa-l ia-n coarne
Si cât colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare, javra? Au, crezut-ai ca sunt mort?
Cotofana, treaca-mearga, pe spinare o suport
Ca ma apara de muste, de tântari si de tauni
Si de alte spurcaciuni...
Pe când tu, potaie proasta, cam ce slujba poti sa-mi faci?
Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,
Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate,
Sa te port degeaba-n spate?...

de George Toparceanu