Un bătrân pustinic  fu invitat odată la curtea regelui.
-Invidiez un om  sfânt ca tine, care se multumeste cu atât de putin, spuse regele.
-Eu invidiez pe  majestatea voastră care se multumeste cu si mai putin decât mine, răspunse  pustnicul.
 -Cum poti spune  asta, când întreaga tară îmi apartine?  Zise împăratul ofensat.-Tocmai de asta. Eu am muzica sferelor ceresti. Eu am râurile si muntii întregii lumi, am luna si soarele, pentru că îl am pe Dumnezeu în inimă. Tot ce are majestatea voastră, pe de altă parte, este această împărătie.
| Împărătia  acestei lumi | 
|  | 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu