Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o
făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia si depună mărturie că omul
acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a
rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător şi să-1 scape astfel
de pedeapsă. A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al
doilea 1-a urmat până la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit şi a făcut
cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a
intrat, a depus mărturie pentru el şi 1-a salvat, redându-î astfel libertatea.
La fel se
întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi
care ar putea vorbi despre noi, aşa cum suntem cu adevărat, sunt averea
noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut, însă, când
murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute
cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân şi ele tot aici, în lumea
aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne
urmează şi dincolo de moarte, arătându-I lui Dumnezeu adevărul despre sufletul
nostru. De aceea, valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a
făcut.
Cele mai frumoase
Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe
Leon MagdanTipărită cu binecuvântarea prea fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu