În timpul unui război, un colonel
a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel
mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp,
acesta observă că la celălalt capăt al salonului,
se
aflau două paturi cu
bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea
mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi
rugându-se neîncetat, întrebând de ce sunt bolnavii de la capătul salonului atât de
izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o
boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de
teamă să nu se molipsească.
- Bine - a mai întrebat colonelul - dar călugăriţa care stă mereu
împreună cu ei şi îi
îngrijeşte?
- Desigur că era sănătoasă - i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva
trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.
- Doamne,
a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani.
Din celălalt
capăt al salonului, călugăriţa 1-a auzit şi, întorcându-se spre
colonel, i-a răspuns liniştită
şi cu zâmbetul pe buze:
- Nici eu
n-aş face acest lucru
pentru
un sac cu bani. Il fac însă pentru
o răsplată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia
dintre noi,
după meritul nostru.
"Eşti desăvârşit atunci
când, în locul tău, îl preferi pe aproapele.
" (Avva Iacov )
Cele mai
frumoase Pilde
şi
povestiri creştin-ortodoxe.
Leon Magdan
Tipărită cu binecuvântarea
Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu