Vad Doamne, ajuta nevederii mele...

Ce sunt, Doamne...?

Stau pe treptele lumii cu ochii grei,

Și cu prea multe întrebări...pustii și nepustii,

Cu vorbe și fără de vorbe...

Cu dorința asta ce îmi arde trupul și sufletul

De a Te ruga să nu mă lași... .

 

Doar Tu...Iubirea Ta, pot să îmi arate binele și răul,

Să îmi scoată scaieții de pe aripi,

Și să mă învețe să zbor precum îngerul nemuririi,

Precum rugăciunea unui sfânt.

 

Doar Tu poți aprinde focul din rumegușul gri și slab al firii,

Și atunci, cu Tine, Doamne, să duc mai departe

Tot ce ai vrut să îmi dai de la început,

Tot ce am avut o dată, dar în nepăsare le-am smolit.

 

Cu ochii aceștia grei, din lupta mea cea mare, văd Doamne...

Ajută nevederii mele...!

 

Andreea Matei