După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui
pom să se odihnească. Deodată,
lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit
chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor.
Uşor,
ţăranul şi-a scos căciula şi
- zdup! - a prins pasărea.
- Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţa asta. Să vezi ce bună o să fie!
Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe
lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă
a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:
- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu
să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, şi să mă răsplătească pentru binele pe care 1-
am făcut!
Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea
om? Cel ce încearcă să ascundă
un păcat cu alt păcat, o minciună
cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur
se
păcăleşte. Aşa cum întunericul se alungă doar cu
lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.
"Păcatul este nedreptate. Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie
nedreptăţeşte pe altul." ( Sfântul Ioan
Gură de Aur )
Cele mai
frumoase Pilde
şi
povestiri creştin-ortodoxe.
Leon Magdan
Tipărită cu
binecuvântarea Prea Fericitului
Părinte Teoctist Patriarhul
Bisericii Ortodoxe
Române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu