Iarta-ma Tu...

 

Sunt cel mai mic,

Cel mai uitat odor…

Am gresit cu gandul, cu vorba si cu fapta,

Si mie greu sa-mi mai ridic privirea,

Sa mai respir.

Atata iertare am cerut,

Si o farama de intelepciune…

Dar am ramas gol.

Doar eu si nevrednicia mea,

Doar eu si-o lacrima…smolita parca.

 

Iarta-ma TU…

Caci mie mi-e greu sa-mi mai pot ierta,

Atat rupere de Cer, atata deznadejde adanca.

Iarta-ma Tu…

Si du-mi inima te rog intr-o lume doar cu ingeri,

Si cu pace ,

Si cu Tine… .

 

Pana si lacrima aceasta, smolita si curgand nebuna

Pe obrazul meu taiat,

O simt prea mica, prea straina…

De ce esti Tu…de Adevarat… .

 

Sunt prea departe…

Si ma doare dorul acesta de a fi primit,

De a fi luat in brate ca si fiul risipit…

Plang ca un nebun si umblu ca un beat,

Dar betia mea e o culme,

Iar Tu esti o stanca… .

Cheama-ma pe nume,

Sau cheama-ma ca pe un simplu prizioner…

Dar Te rog, nu ma lasa…

Nu-mi lasa mana fara de Cer.

 

Ard dupa Tine…si strig…Te chem…

Mai vino si azi la mine,

Un simplu calator stingher…  .

(Andreea Matei).