Un Gând

 

Peste piscul cu adâncuri,

curg fântâni slobode de nelinişte.

E forfotă mare în palatul sufletului

şi întrebările nu contenesc.

Gândul...un gând de pace se vrea şoptit.

Un gând de alinare

şi-o lacrimă ce spală pe alta,

un gând de fericire,

şi-o mână ce-o strânge pe alta.

Omule...?

Ce te-a făcut atât de mult să uiţi de El...?

De Cel ce în piroane şi iubire a adorat chipul
tău,

de Cel ce te-a înălţat si nu a cârtit când poate,

în voie, sau în neştiinţă, ai greşit...?

 

 

Omule...oare tu nu eşti decât

un simplu culegător,

sau un fel de plimbăreţ printre nisipuri...?

Un simplu OM...?

 

(Andreea Matei)