Un gând

Peste piscul cu adâncuri,
curg fântâni slobode de nelinişte.
E forfotă mare în palatul sufletului
şi întrebările nu contenesc.

Gândul... un gând de pace se vrea şoptit.
Un gând de alinare
şi-o lacrimă ce spală pe alta,
un gând de fericire,
şi-o mână ce-o strânge pe alta.

Omule...?
Ce te-a făcut atât de mult să uiţi de El...?
De Cel ce în piroane şi iubire a adorat chipul tău,
de Cel ce te-a înălţat si nu a cârtit când poate,
în voie, sau în neştiinţă, ai greşit...?

Omule... oare tu nu eşti decât
un simplu culegător,
sau un fel de plimbăreţ printre nisipuri...?
Un simplu OM...?

       

            Preoteasa Andreea Matei