Imi vei pune o scara sa nu cad,
O bucurie, sa nu prea plang,
O mana alba, sa nu ma pierd in intuneric.
Nu... nu ai sa ma uiti...
Cum eu am uitat de Tine,
Tu nu... !
Caci dragostea infinita... a Ta,
Doar ea... poate cuprinde finitul meu,
Nefirescul din mine,
Caderea.
Sa nu ma lasi sa Te las...
Ci icoana vie sa Iti fiu,
Sa stralucesti Tu prin mine,
Sa luminezi cu parfum de Cer...
Sa raman in Adevar,
Si sa iubesc...!
Pe ei, pe Tine...
Pe oricine!
Si da, nu eram doar "eu" acela,
Voi, oameni dragi, sunteti atatia ce plangeti uneori
Cu usile-ncuiate, cu durerile neantelese si nemangaiate... .
Dar... Cineva e Viata...
Mila...
Furati-o si faceti ce vreti cu ea!
Sunt portii pentru fiecare,
Si pentru mine,
Si pentru tine...!
(Andreea Matei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu