Ne-am vrut atotstiutori,
noi cei care stim atat de bine,
intuind, zicem noi, vazand si
auzind,
ce zace in sufletul omului de langa?...
.
Si ne tot jucam asa,
de-a Tine...
de-a datul cu parerea,
de-a cere de la ceilalti ce nu
suntem
Si nu incercam a fi.
Ia-ma... salveaza-ma de tot ce e
smoala in mine,
de tot ce as putea deveni fara
Tine... .
Nu vreau decat sa invat
ce inseamna tacerea noastra in
doi,
pacea... .
Cu sufletul rupt de el insusi,
afundat in deznadejde uneori,
dar cu atata dor de smerenie...
eu, acest om mic... nu stiu sa
mai cer decat iubire... .
E tot ce imi amintesc,
e tot ce vreau sa dau,
e tot in ce vreau sa traiesc,
Si cand va fi momentul...
e tot in ce vreau sa adorm.
(Andreea Matei)
(Andreea Matei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu