Nu stim noi ce e durerea,
Ce e fericirea,
Ce suntem noi in ele
Si cum sa suferim, fiind fericiti,
Si cum sa fim fericiti, suferind.
De atatea ori, o lacrima ne-a ars din temelii
Vesmantul trupului...
Si am plans, uitand de noi,
De lumea asta toata, prea falsa uneori,
Prea departe alteori, dar cu atatea dureri... .
Sa fim vindecati, uitati in brate de mangaiere
Am vrea...
Sa stam asa, ore in sir cu o mana calda
pe fruntea prea rece, pe inima prea fara liman.
Fii luntrea mea...
Fii Totul meu,
Acum cand eu nimic nu sunt.
Acum... .
( Andreea Matei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu